Ursul Fram (nu cel al lui Cezar Petrescu), ne împărtășește (la persoana întâi) povestea vieții lui, de la Polul Nord sălbatic, la lumea oamenilor și înapoi. Am citit băiatului meu vol. 1 pe la 3 ani și jumătate, iar pe al doilea recent, după 4 ani. Fiecare volum e gros, are cam 250 de pagini, asta pentru că este bogat în ilustrații și textul este puțin, o frază-două odată la două pagini. Am sentimente mixte în legătură cu cartea asta.
După ce apucă să exploreze puțin lumea de gheață în care s-a născut, puiul de urs polar ajunge fără să vrea pe o banchiză care îl duce departe de mama lui, dar eschimoșii îl salvează. De aici cartea poate fi rezumată în două moduri:
-
(modul drăguț, pe care probabil l-a înțeles băiatul meu) După ce îl salvează, eschimoșii îl lasă să meargă pe un vas mare într-o aventură palpitantă spre marele oraș, unde căpitanul îi găsește un loc fabulos, circul, unde ajunge mare vedetă. Fram își adora viața, spectacolul era totul pentru el, toată planeta îl cunoștea, până într-o zi când l-a copleșit dorul de locurile unde s-a născut. Fram pornește atunci într-o nouă aventură, înapoi către Polul Nord, unde trece printr-o serie de situații datorită abilităților dobândite la circ, îl întâlnește pe puiuțul de urs polar Miki, pe care îl ocrotește și încearcă să-l învețe ce știe, ajunge până la urmă la capătul lumii, unde își dorea, dar în final decide să revină la civilizație. Dacă e citită la pe la 3 ani, e o aventură bogată, cu faze simpatice, educative - ilustrațiile clare și neaglomerate, deși banale, sunt prilej de a învăța o grămadă de vocabular, se poate citi seara, pe capitole - fiecare volum e împărțit în 5 povești, citibile în aproximativ 15 min. Pentru copilul un pic mai mare, se pot discuta tot felul de aspecte legate de Polul Nord, viața eschimoșilor, vase de croazieră, circ. Vocabularul e complet accesibil pentru vârsta de 3-4 ani. La sfârșitul fiecărui capitol, două pagini de „Știați că?” cuprind info și limbaj pentru o vârstă mai mare, cu date, cantități, viteze etc.
-
(modul cinic sau pur și simplu adult) După ce îl salvează, eschimoșii îl dau la schimb unui căpitan de vas, care îl duce acasă, unde evident că nu poate să îl țină, așa că îl trimite la circ, unde costumele strălucitoare și jongleriile îi iau ochii și acceptă, în ignoranța lui, să rămână. E exploatat alături de celelalte animale zi de zi, până când cedează psihic și refuză să mai performeze. E îmbarcat atunci pe un vas de croazieră și ajunge la Polul Nord, unde folosește metodele învățate o viață întreagă la circ, încearcă fără succes să învețe și un pui de urs polar trucurile acestea și dependența de dulciuri, dar micuțul îi rezistă, vrea să fie un urs polar adevărat. În final nu se adaptează și decide să se întoarcă la „civilizație, spre copii, spre celebritate, ceai cu mere și lămâie… și alte bunătăți”.
E posibil ca părinții care nu își duc copiii la circ și/sau la zoo din convingeri legate de protecția animalelor să nu își pună această carte pe listă. Și eu am strâns din dinți când eschimoșii l-au dat pe puiul de urs polar împreună cu blănuri, colți de morsă și altele asemenea la schimb cu conserve, chibrituri, combustibil(?) și alte cutii non-descriptive. Nu mi-a plăcut nici înfățișarea circului ca fiind un loc minunat unde animalele sunt fericite și mândre că dau spectacol și sugestia clară că o asemenea viață ar fi alegerea lor. Mi s-a părut trist, deși de înțeles, că Fram, urs matur, întors la Polul Nord, în loc să redescopere tărâmul după care tânjise atât, insista să folosească trucurile de la circ. Și mai trist, că refuza pește pentru „mâncare adevărată - cu zahăr, frișcă și scorțișoară, visul visurilor mele”. Pe de altă parte, le văd pe toate acestea ca pe niște prilejuri de discuție și, din această perspectivă, cartea oferă posibilități.
