Am pierdut șirul de câte ori am citit, în tot sau în parte, aventura domnișoarei Frizzle și a copiilor din clasa ei în lumea albinelor! L-au amuzat pe micul meu de 4 ani ilustrațiile vesele și aglomerate, glumele unora dintre copii, rezistența micului Arnold la orice aventură. Am sărit peste informațiile numerice care nu aveau vreo relevanță pentru el.
Formula cărților din „Autobuzul Magic” este mereu aceeași: trăsnita profesoară Frizzle are puterea de a transforma autobuzul școlii în ceva relevant subiectului studiat, de data aceasta într-un stup mic, și își ia elevii într-o excursie în lumea albinelor.
Paginile sunt foarte dense și aglomerate, dar se pot citi pe nivele. Partea centrală a paginii cuprinde firul principal al narațiunii, are desene mari, cu baloane de dialog. Pe margini sunt tot felul de alte fișe de studiu ale elevilor cu desene mai mici și informații suplimentare. În legătură cu acestea din urmă am apreciat de fiecare dată dacă micul meu suporta informația sau era prea mult și le-am dezvăluit treptat, când s-a obișnuit cu formatul și părea gata pentru următorul nivel de informație.
În primele pagini aflăm despre insecte și albine în general, într-o manieră simplă și foarte clară, după care întreaga clasă se micșorează, copiii capătă aripi și costume dungate precum albinele și aterizează cu autobuzul magic lângă un stup. Pentru că aduc miere, sunt lăsați să intre de către albinele de pază. Sunt înfățișate în mare detaliu stupul, modul de organizare, sarcinile albinelor, „dansul” lor, și aflăm despre miere, ceară și lăptișor de matcă, puietul de albine, drumul de la ou la albină, mătci și lupta pentru supremație. Ba chiar au la un moment dat un incident cu un urs pofticios, de care scapă aruncând afară din autobuz un borcan cu miere. La finalul excursiei, autobuzul își revine la dimensiuni normale, copiii încheie ziua făcând prăjituri cu miere și spunând glumițe cu albine (de genul „de ce zumzăie o albină la concert? Deoarece cânta jazzzz”).
Această carte, cu ilustrații corecte și vesele, nu se poate compara - pentru că fac parte din categorii diferite - cu cartea lui Piotr Socha despre albine , care este un regal vizual, cu un concept superb, dar care abordează multe alte aspecte, nu numai viața albinelor în stup, prin urmare nu atât de amănunțit ca aici. Stilul e complet diferit, iar ca nivel se adresează unei audiențe de vârstă ceva mai mare.
