Carte fabuloasă despre arbori, atât ca spectacol vizual (în format uriaș, de 37 × 27,2 cm), ca varietate a unghiurilor din care este abordat subiectul și ca stil de a transmite niște informații specializate care altfel pot fi plictisitoare. Cum spun autorii în introducere, ne-am obișnuit atât de mult cu copacii, încât nu ne mai oprim să privim splendoarea lor și nu ne mai gândim cât de recunoscători trebuie să le fim. În mod cert, cartea aceasta ne scutură din obișnuit. Must have, ca și perechea sa ALBINELE .
Iată un rezumat al conținutului, ca să vedeți de ce m-am entuziasmat atât: după introducerea despre „arborele vieții” din Mexic, ne sunt prezentați arborii și falșii arbori, tipurile de frunze, de rădăcini, cum trec anotimpurile peste arbori, cum „călătoresc” ei (prin semințe), arborii răspândiți în toată lumea, glorioșii baobabi, animalele devoratoare de arbori, cele care locuiesc în ei, care se camuflează, arbori preistorici, cei mai înalți arbori, cei mai groși (un sequoia splendid), cei mai bătrâni.
Trecerea timpului este oglindită în inelele celui mai bătrân copac din lume (un sequioa de 3266 de ani doborât în 1900), așa încât ne formăm o imagine concretă, prin ilustrarea unor evenimente petrecute în dreptul unora dintre inele, de la moartea lui Tutankamon în 1323 î.Hr., până la discursul lui Sojourner Truth despre egalitatea femeilor din 1851.
Suntem abia la jumătatea lucrării. De acum vedem ce se întâmplă când tăiem copacii și cum îi folosim: munca tăietorului de lemne, construcții și vehicule de lemn, sculpturi de lemn, instrumente muzicale, căsuțe în copaci.
Nu e uitată nici arta bonsailor sau a tăierii unor arbori în diverse forme. Și nici alte sensuri în care oamenii folosesc cuvântul arbore, precum arborele vieții după Darwin sau arborele genealogic.
Arborii sunt importanți sau chiar sacri pentru toate religiile lumii, dar și pentru basme și legende, de la Frații Grimm, până la Robin Hood. Ei au stârnit dintotdeauna imaginația și au căpătat viață în cărți precum „Stăpânul inelelor” al lui J.R.R. Tolkien. Ultimele pagini sunt dedicate corotirii lor pentru generațiile următoare.
Ca și în cartea despre albine, ilustrațiile sunt copleșitoare, dar și textul e la fel de bine scris. Nici prea puțin, nici prea mult, și foarte prietenos.
