Foarte simpatică, merită citită atunci când apar monștri la culcare. Noi ne-am amuzat pe la 4 ani și jumătate și mesajul de validare a emoțiilor a fost clar primit (cred eu). Filip a reciti-o din când în când până pe la 6 ani și jumătate. Ilustrații vesele, cu perspectivă de la nivelul solului, ceea ce ne ajută să simțim mai bine vulnerabilitatea copilului al cărui cap ajunge la înălțimea clanței de la ușă.
Un băiețel (care ne povestește la persoana întâi) crede că are un crocodil sub pat, e deja târziu, a rămas singur în cameră după ce părinții i-au spus noapte bună și trebuie să rezolve singur problema pe care o are: un crocodil sub pat, din cauza căruia nu se poate urca normal în pat, ci cu o placă. De ce singur? Pentru că părinții nu îl pot vedea pe crocodil, deși răspund la strigătele băiatului (tatăl chiar se uită sub pat, mama are o poziție defensivă, cu brațele încrucișate pe piept și o expresie a feței incredulă). Așa că băiatul e pe cont propriu.
Și cum rezolvă? Îl momește pe crocodil cu mâncare, pe care o înșiră de la patul lui pe coridor, pe scări în jos și până la garaj. Desigur, crocodilul a ieșit de sub pat, a înfulecat tot și când a ajuns în garaj, băiețelul a trântit ușa după el și a încuiat-o. Așa a scăpat de crocodil! Dar… problemă nouă: cum o să reușească tati să scoată mașina din garaj a doua zi de dimineață? Ultima pagină din carte e imaginea ușii de la garaj, pe care puștiul (care știe să scrie un pic) a lipit un bilet în care îl avertiza pe tati să aibă grijă că e un crocodil în garaj. Amuzant și înduioșător.
În aceeași seară, am pus și noi un borcan cu miere în cameră pentru ursul foarte mare care venea în fiecare noapte.
