E în regulă să avem uneori zile proaste, în care multe lucruri să meargă prost, așa de prost încât să ne vină să fugim în lume. Această carte este un exercițiu de ventilat frustrările celor mici și mari, de validat emoțiile care izvorăsc din relaționarea cu familia și comunitatea, cu mesajul final plin de speranță. Tomorrow is a better day. O scoatem uneori de pe raft, în zile în care unele lucruri nu ne ies și ne simțim tensionați. O citim și apoi ne vărsăm împreună frustrările și ne împărtășim unii altora ce am vrea să facem.
Cartea descrie diverse situații care merg prost într-o zi din viața unui copil, cel mai mic dintre 3 băieți. De cum se trezește de dimineață, Alexandru își dă seama că e una din acele zile. Dormise cu gumă în păr, se împiedicase de skateboard și își udase puloverul în chiuvetă. La micul dejun, frații nimeresc jucării în cutia cu cereale, dar a lui e goală. Așa rău se simte, că îi vine să se mute în Australia (la mare depărtare), unde are el impresia că viața i-ar fi mai bună.
Copiii se pot relaționa la un moment sau altul cu multe din experiențele neplăcute ale lui Alexandru: e ignorat când nu se simte bine în mașină spre școală, desenul lui cu castel invizibil nu e apreciat în comparație cu desenele altora (cu obiecte vizibile), cântă prea tare la ora de muzică, îl sare pe 16 la numărătoare, prietenul lui cel mai bun îl coboară pe locul al treilea în rangul prietenilor.
Din când în când nutrește gânduri răzbunătoare (dar nu acționează), ca de pildă îi dorește prietenului care nu-l mai apreciază atât de mult să se așeze pe o pioneză sau să-i pice înghețata din cornet.
Mama a uitat să-i pună desert în pachetul pentru prânz, pe când ceilalți copii se bucură de dulciurile lor. Și, ce ironie, tocmai lui îi găsește dentistul o carie. Într-un incident cu frații, în care unul îl face să cadă în noroi, iar celălalt îl face plângăcios, mama nu știe tot contextul și tot pe el îl ceartă, pentru că pe el îl vede lovindu-și cu pumnii fratele.
Alexandru nu ține pentru el sentimentele de frustrare. Spune tuturor cum se simte, dar nimeni nu-i răspunde, prilej de întristare.
Ziua continuă, la fel de proastă. Frații își aleg tenișii doriți, numai ai lui nu mai sunt disponibili în mărimea dorită, așa că mama îi ia unii demodați, pe care nu are intenția să îi poarte. Merg apoi cu toții să-l ia pe tata de la birou, dar Alexandru face numai boacăne care îl încurcă pe tata atât de tare, încât îi roagă să nu mai vină vreodată pe acolo.
Spre sfârșitul zilei, deja totul merge prost: mâncare nedorită la cină, pupături la televizor, baia prea fierbinte, săpun in ochi, ba chiar e obligat să-și pună pijamaua nedorită, un frate își ia înapoi ceva ce îi dăruise, pisica vrea să doarmă cu celălalt frate, lampa de veghe se strică.
La 7 ani, când am recitit-o ultima oară, Filip nu a înțeles ce înseamnă Australia, de ce vrea să fugă cât mai departe copilul, l-am condus eu cu întrebări până acolo. Poate pentru că el nu a simțit încă dorința aceasta, fiindcă nu îl lăsăm să acumuleze atâta frustrare. Dar părinții lui Alexandru oferă un model de părinți neimplicați emoțional, care își văd de ziua lor și își lasă copiii să și-o gestioneze pe a lor. Singura replică a mamei vine în final. Se mărginește să îi spună că așa sunt unele zile, proaste, chiar și în Australia. Oriunde te-ai duce, ai parte de frustrări, mesajul nespus este că e bine să încerci să le pui în perspectivă și să le lași să treacă.
Autoarea a continuat povestea lui Alexandru cu încă trei situații de viață: gestionarea banilor de buzunar în ALEXANDER, WHO USED TO BE RICH LAST SUNDAY; mutarea într-o nouă locuință în ALEXANDER, WHO’S NOT (DO YOU HEAR ME? I MEAN IT!) GOING TO MOVE; și raportarea la consecințe în ALEXANDER, WHO’S TRYING HIS BEST TO BE THE BEST BOY EVER.
