Nu ne-a entuziasmat ultima carte a lui Oliver Jeffers, pe care altfel îl placem foarte mult. Nu aș fi cumpărat-o, dacă aș fi avut ocazia să o răsfoiesc înainte. Cred că am citit-o prea tîrziu (5 ani și 10 luni). Nu are nicio poveste sau are una foarte simplă, pentru vârste mai mici: o fetiță pornește prin casă cu o lanternă în căutare de fantome. Ea nu le vede, noi le vedem. Cum așa?
Cineva a transcris câteva dintre episoadele cu Tom și Jerry și le-a publicat, fiind ele traduse (slab) în 8 numere. Ilustrațiile sunt… well, personajele din desenele animate. Textul e atât de slab încât l-am rescris pe măsură ce îi citeam, mai mult am povestit eu pe marginea ilustrațiilor. Dar ce distracție!!! Într-o perioadă în care voia puține repetiții și mânca zilnic multe cărți pe pâine, au fost grozave! Pe la 4 ani și jumătate și-a pierdut interesul, au mers în biblioteca „pentru copii mici”, ca să reapară în forță la 5 ani și 8 luni, când vreme de o săptămână le-am rulat iar obsesiv.
Aceasta este o altă carte splendidă ilustrată de Jerry Pinkney, unul dintre puținii artiști care a primit de mai multe ori distincția Caldecott. În această versiune a faimoasei fabule a lui Esop, greierele e primit până la urmă de către furnici, care îl invită la masa lor în schimbul unui cântec. Fiecare contribuie cu ce se pricepe. Fiecare dă ceva și primește ceva. De discutat.
O poveste ceva mai aparte, aparent (din titlu) despre rezolvarea problemelor, de fapt despre empatie, acompaniată de ilustrații vesele și pline de imaginație. Este despre cum lumea nu te lasă să explici ce problemă ai, ci ți-o iau înainte și îți oferă ce cred ei că ai nevoie și la ce se pricep, fără să te asculte. Nu recomand cartea mai devreme de 4 ani, toată contribuția ei constă în mesaj. Trebuie un pic de experiență concretă de viață, în care să simți deja cum e să te întrerupă cineva și în care poți să comunici dacă dorești ceea ce îți trebuie.
Nouă ne place tare mult David Wiesner, multiplu premiat Caldecott (finalist pentru această lucrare) și nu numai, pentru cărțile lui pline de imaginație și fabulos ilustrate. În opinia noastră, e de nelipsit în formarea unei persoane. Fiind cărți fără cuvinte, nu contează în ce limbă le achiziționăm. Micul meu de 5 ani și ceva s-a uitat de multe ori pe această carte despre călătoria imaginară a unui băiețel în locul din cer unde se fabrică norii și o scoate regulat din bibliotecă și acum, la aproape 7 ani.
O idee foarte isteață - Charlie Ciocolată stă comod într-un fotoliu și citește o carte despre pirați, care descoperă un cufăr cu comori și în el o carte despre Bucle Aurii, care citește în pat o carte despre Ser Pilkington, care citea dragonului o carte despre o broscuță, care…
Carte cartonată, 20 x 16 cm, cu clapete, foarte bună pentru primele întrebări despre Lună, pe la 2 ani târzii până pe la 4 ani și jumătate. E atractivă prin clapetele pe care degețelele le au de desfăcut, simplă, nu obosește și conține lucrurile esențiale.
Dacă vreți să citiți copilului mic despre Arca lui Noe sau doar despre o corabie incredibilă sau animale sau furtună și o mare furioasă, nu mai căutați altceva! Indiferent dacă e citită ca parte din educația religioasă ori pur și simplu ca o poveste, ilustrațiile fabuloase o pun pe lista celor de avut în bibliotecă. Am folosit-o și pentru ilustrarea stilurilor artistice, în comparație cu altele.
În traducere liberă „Leul și șoricelul”, nu e greu de văzut de la prima vedere de ce această carte a luat Medalia Caldecott în 2010. Ilustrațiile fabuloase în acuarelă sunt atât de delicate precum șoricelul, iar mișcarea pe care o exprimă atât de puternică precum leul. Subiectul este fabula din care învățăm că dacă cei puternici îi tratează frumos pe cei aflați în puterea lor, la un moment dat bunătatea lor va fi răsplătită, pentru că cei slabi pot și ei să întoarcă serviciul într-o zi. Cartea poate fi folosită de la vârste mici, mai înainte de înțelegerea moralei, pur și simplu pentru ilustrarea animalelor și a mediului în care trăiesc. Este o carte fără cuvinte, așa că nu contează faptul că nu e tradusă în română.
Carte din care cei mai mici dintre noi pot învăța despre bucuriile iernii în locurile unde ninge. Text puțin pe fiecare pagină, de fapt un poem simplu cu rimă, ilustrații simple în câteva culori, bulgări de zăpadă, sătuc înecat în ninsoare, copii și cățeluși bucurându-se deopotrivă, Moș Crăciun cu sania trasă de reni zburând pe deasupra, the works. Pe la 3 ani și jumătate nu a mai fost de interes.
Păcat de puișorii simpatici ai lui Tony Wolf, dar mie nu îmi place să îi strecor în minte băiețelului meu ceva de genul „dacă mai aud țipat, eu vă las și am plecat”, nici măcar de la o mamă-gâscă, și nici că „n-am să fac eu pe nebunul”, nu la 3 ani. Pentru cine nu are asemenea rezerve, cărticica e cartonată, fiecare număr e prezentat printr-o poezioară, iar la final are adunarea și scăderea până la 5.
Nu am mai văzut o carte despre emoții care să le trateze cu atâta lipsă de emoție, într-un mod clinic și rece. Înțeleg că se dorește explicarea fenomenelor care se întâmplă în corp atunci când trăim o emoție și că lucrarea se vrea o enciclopedie, dar mi se pare prea concentrată pe acest aspect. Plus că am dat de fraza „uneori, părinții sunt supărați pentru că nu suntem cuminți”, care pentru mine e magică - operează magie neagră, îndepărtez cartea respectivă urgent.
Povestioară drăguță, ilustrații drăguțe și atât. Invită la discuție asupra felului în care ne face iubirea să ne simțim, în corpul nostru și în felul în care ne comportăm cu ceilalți. Prietenii se ceartă, se împacă, iubirea triumfă.
Povestioară pe care nu i-am citit-o micului meu, deși a sosit în pachetul de Crăciun, pentru că nu cred că l-ar fi prins. Cartea e cumva între două ape: e prea avansată pentru 3 ani și prea simpluță pentru 5 ani. Mesajul environmentalist nu poate să-și atingă ținta la vârsta aceea. Pe de altă parte, pentru un copil mai mărișor, soluțiile găsite sunt neverosimile. Parcă îl aud pe puștiul meu: „ajută la ceva dacă nu mai folosim o zi tehnologia? Sau nu se mai topesc ghețarii dacă îi acoperi cu scrisori? Păi se udă…”.
Cântă-mi, o, Muză, despre frumusețea acestor cărți, despre cât de fantastică e adaptarea, cât de minunate ilustrațiile, cum au înflăcărat ele imaginația războinicului meu de 5 ani și 1 lună! Cântă, o, Muză, despre cum le citim în fiecare zi începând cu 29 martie 2021 și cum de atunci zeii mi-au făcut cinstea să am grijă nu de flăcăuașul meu, ci de Marele Aiax!
Așa arătam și eu în multe seri, mamă-dragon prăbușită de oboseală, adormind în vreme ce citeam, ca în această carte, și așa fumega și micul meu dragon, frustrat că nu îi citeam MICUL URS POLAR a n-a oară în acea seară.
În această faimoasă, mult-tipărită și ecranizată poveste, nimeni nu poate opri Crăciunul! Spiritul lui e în sufletele oamenilor care îl sărbătoresc, și nu în cadouri. Sigur că poți bate un asemenea à-propos unui copil, dar eu una nu prea cred că predica are vreun rezultat, ci atmosfera pe care o creăm în jurul lui de Sărbători. Cred că în multe cazuri cadourile, anticiparea lor, copleșesc un copil, mai ales pe un copil care nu primește cadouri în mod regulat. Abia la o vârstă mai mare vor realiza că senzația de bine sau rău legată de Crăciun vine de la atmosfera creată în familie și prea puțin de la cadouri.
Ce-am mai râs!!! Noi am citit-o la 6 ani și 9 luni, ne-am amuzat tare și am comentat, dar sigur merge și mai devreme. Câteva animale fugite de la stăpân reușesc prin istețime să pună stăpânire pe o cabană.
Magia Crăciunului apropie un copil singuratic de părinții lui. O poveste de Crăciun care merge la suflete de oameni mici și mari, complementată de ilustrații foarte potrivite - par făcute cu creioane colorate, materialul cu care un copil desenează. Cartea are 62 de pagini, ilustrații la fiecare două pagini, dar și double-spread și e tipărită pe o hârtie crem, minunată la pipăit, care contribuie la atmosfera creată de autor. Must read de Crăciun.
Carte faimoasă în toată lumea, publicată pentru prima oară în 1947, cu care copiii merg la culcare și care a creat un întreg curent în literatura pentru copii, de cărți în care la sfârșitul zilei un animăluț sau un copil trece prin ritualul liniștitor de a-și lua la revedere de la toate lucrurile dragi, de la jucării și până la stele, și a le ura somn ușor.