
Descoperită de noi prea târziu, cartea aceasta este expresia bucuriei simple copilărești de a te juca în ploaie. La 3 ani sigur e o plăcere și micii cititori vor crește văzând în ploaie un prieten și tovarăș de joacă.
Carte foarte potrivită pentru familia noastră, pentru modul în care dorim noi să explicăm copilului nostru cum putem gestiona durerea și sentimentul pierderii după moartea cuiva drag. Perfect capturat în motto-ul „Ceea ce moare nu-i nicicând dat uitării; ceea ce-i dat uitării moare”. Ilustrații superbe, manieră nedidactică de a transmite copilului că ne alinăm durerea pierderii păstrându-i pe cei dragi în amintirea noastră.
O carte deosebită, atât pentru discuțiile pe care le poate naște, cât și pentru ilustrații (finalistă Caldecott 1964). Stilul care ne place cel mai mult, fără predici, care înfățișează doar fapte și emoții și ne lasă pe noi să tragem concluziile și să le comentăm. O văd recomandată în unele locuri de la 3 ani, poate pentru primul nivel de înțelegere și pentru artă. Am ales totuși să aștept până la aproape 6 ani ca să luăm și mai mult din această carte.
Parte dintr-o serie, cărticica înfățișează 5 animale sălbatice - elefantul, leul, delfinul, maimuța și ursul sălbatic. Pagina din stânga cuprinde câteva informații, pe cea din dreapta sunt câteva fotografii cu animalul respectiv în diverse ipostaze, iar una dintre ele cuprinde o inserție pufoasă sau pieloasă, după caz, care se poate mângâia, dar și apăsa pentru a asculta ce sunet scoate animalul.
Am pierdut șirul de câte ori am citit, în tot sau în parte, aventura domnișoarei Frizzle și a copiilor din clasa ei în lumea albinelor! L-au amuzat pe micul meu de 4 ani ilustrațiile vesele și aglomerate, glumele unora dintre copii, rezistența micului Arnold la orice aventură. Am sărit peste informațiile numerice care nu aveau vreo relevanță pentru el.
Ca și Aston, cățelușul care ne-a înduioșat în PIETRELE LUI ASTON (Lotta Geffenblad), șoricelul Pius Pelosi adună tot felul de lucrușoare și le adăpostește acasă în camera lui specială, ca pe o comoară. O poveste duioasă, delicat ilustrată, despre importanța colecțiilor de lucruri, dar și despre siguranța de sine.
Una din enciclopediile de calitate de la DK, cu conținut generalist, structurată pe perioade de timp. În opinia noastră nu e o enciclopedie care poate fi folosită pentru copii sub 9-10 ani, pentru că, deși imaginile sunt aerisite, textul este foarte dens ca informație, plin de cifre, nume și locații și nu se poate aplica metoda reținerii informației care îi depășește.
O carte splendidă, cu un concept isteț și amuzant pentru a (re)descoperi miturile grecești - nimic nu poate fi mai potrivit decât un labirint! În această carte de format mare (28 x 38 cm), fiecare pagină dublă cuprinde un labirint uriaș, 24 în total. Punctele de intrare și de ieșire sunt indicate și pe parcurs întâlnim figuri relevante, al căror nume și uneori câteva alte detalii sunt indicate. Fiecare mit conține și o trimitere către pagina corespunzătoare din capitolul final, unde este redat pe scurt. Ilustrațiile lui Jan Bajtlik sunt fabuloase, parcă desprinse de pe vasele grecești.
Chiar tu, cititorule, voiai un animal de companie, așa că ai scris o scrisoare unei grădini zoologice să îți trimită unul. Tot primești însă animale nepotrivite, ba prea mari, ba prea periculoase, pe care le trimiți înapoi, până când se prind în sfârșit și îți trimit unul pe care îl poți păstra, un câine. Cărticică de învățat câteva animale sălbatice, intr-o formulă atrăgătoare pentru 2-3 ani: de fiecare dată grădina zoologică trimite animalul într-o cutie. Micul cititor trebuie să desfacă o clapetă ca să descopere ce animal este.
Mama enciclopediilor despre corpul uman - sigur, poți să dai și la Medicină, dacă vrei să afli mai mult! Imaginile pot fi arătate și copiilor mai mici de 9-10 ani, dacă sunt interesați, dar majoritatea informațiilor sunt foarte detaliate. Micul meu încă nu se poate uita pe ea (la aproape 7 ani), îl obosește.
Una din enciclopediile de calitate de la DK, cu conținut specializat pe istorie, structurată pe perioade de timp. În opinia noastră nu e o enciclopedie care poate fi folosită pentru copiii sub 9-10 ani, pentru că, deși imaginile sunt aerisite, textul este foarte dens ca informație, plin de cifre, nume și locații și nu se poate aplica metoda reținerii informației care îi depășește.
Una din enciclopediile de calitate de la DK, cu conținut generalist, structurată pe domenii. În opinia noastră, e o enciclopedie care poate fi folosită și pentru copiii sub 9-10 ani (care ar fi probabil vârsta cea mai potrivită) pentru că, deși imaginile sunt aglomerate, textul se limitează în mare parte la numele diverselor specii sau tipuri de obiecte etc. și în rest sunt doar de natură foarte generală. În schimb, un copil curios poate vedea într-o singură pagină dublă imagini foarte frumoase cu toată diversitatea unui anume subiect.
Fiecare dintre cărțile lui Eric Carle are câte ceva special și contribuie la dezvoltarea copilului pe mai multe planuri, dar unele sunt cu totul speciale. Aceasta este una dintre ele: lecție livrată natural, fără predici, despre comportament social și împărțirea lucrurilor, în paralel cu învățarea unor animale, a succesiunii orelor pe ceas și a funcției gărgărițelor în natură. Conceptul haios, cu pagini tăiate de la foarte scurt, aproape de cotor, din ce în ce mai lung contribuie la formarea unei senzații despre trecerea timpului. Pe lista noastră de must read and have.
Am citit seria în jurul vârstei de 30 de ani, când a apărut. Mi-a plăcut foarte mult și la fel și filmele. Mi-e foarte greu să evaluez acum, când încă micul meu are de-abia 7 ani, cum o va primi și la ce vârstă o va aprecia. Dar m-am gândit că un reper bun pentru relaționare ar fi vârsta personajului însuși.
În stilul ei original, Emily Gravett creează un catalog al fricilor (protagonistul este un șoricel care suferă de multe fobii) și invită cititorul să își exprime și el cum poate și dorește, prin scris sau desen, pe fiecare pagină, propria-i temere. E o carte terapeutică fără predici, în care fricile de tot felul sunt numite și cu denumirea lor științifică (isolofobie, ligirofobie, rupofobie, ornitofobie etc.), dar și descrise. Fricile sunt normale, vedem de ce pot alții să se teamă, pe unele le cunoaștem și noi, altele ne fac sa râdem, altele ne surprind. Minunată tehnica colajului folosită!
Ce faci dacă exact atunci când în sfârșit ai economisit destui bănuți încât să poți să îți cumperi ce dorești, îi scapi într-o gură de canal? O posibilitate este să intri în Magazinul de zâmbete, unde poți primi un zâmbet, deși nu-ți prea vine să zâmbești, dar despre care îți dai seama după aceea că ai mare nevoie. Banii nu sunt cel mai important lucru din lume.
Mănușa călduroasă pierdută de un moșneag undeva, pe o cărare înzăpezită, devine căsuță pentru un șoricel, o broscuță, un iepure, o vulpe, un lup, un mistreț și un urs care - vă vine să credeți? - reușesc să se înghesuie rând pe rând înăuntru. Până la urmă moșneagul își aduce aminte că a pierdut mănușa și se întoarce să o ia, iar animalele fug speriate care încotro. O poveste despre generozitate și armonie, mai prețioase decât confortul personal, superb ilustrată cu motive tradiționale predominant alb-negru-roșu.
Pentru cei fascinați de Pompei, orașul îngropat sub cenușă după erupția vulcanului Vezuviu în anul 79 dC, recomand această lucrare completă, cu hartă, linie a timpului, glosar de termeni, și dedicată istoriei orașului, nu doar erupției, de la întemeiere, în jur de 750 îdC până în prezent, inclusiv eforturile de excavare și era turistică. Ilustrațiile sunt detaliate și dinamice.