Dacă îți abuzezi creioanele colorate și le tratezi inegal, să știi că într-o zi s-ar putea să ai de-a face cu o revoltă! Citește prin ce a trecut micul Duncan, care a pățit asta, poate te ajută să nu treci și tu prin aceeași situație…
Uneori poate apărea ceva fantastic în viață, care durează puțin, dar care este atât de intens încât lasă urme adânci în noi și ne schimbă modul de a vedea lucrurile sau poate chiar direcția generală a vieții. Aceasta este, desigur, ce am văzut eu, ca adult, în cartea de debut a Fraților Fan, a căror ilustrații sunt de pe alt tărâm.
Text puțin, emoții multe, spuse și nespuse, imagini de la nivelul înălțimii copilului care ajută la identificarea cu personajul principal. O carte scrisă cu mult suflet despre o situație de viață des întâlnită: lăsată singură acasă împreună cu surioara mai mică, Asae se ia cu joaca și o pierde din ochi.
O carte specială, cu ilustrații suprarealiste, despre cum ia un sat întreg să crești un om. Culori intense, imagini pline de fantezie, despre un băiețel care trebuie să preia ștafeta de la persoana însărcinată cu trecerea Lunii prin toate fazele ei și reușește să își îndeplinească misiunea numai cu ajutorul comunității.
Aceasta este versiunea mea preferată pentru „Scufița Roșie”, o rescriere a poveștii clasice, plasată într-un oraș. Datorită relaționării mult mai autentice pentru noi, mi se pare ideală pentru a ilustra unui copil în ziua de azi pericolul de a vorbi cu lupul de la volanul unei mașini care oprește lângă el. Lecția de viață este plasată de data aceasta într-un oraș, poate de aceea ne-a impresionat mai mult, datorită relaționării mult mai autentice pentru noi. Ilustrațiile sunt geniale.
„Scufița Galbenă” face parte dintr-o serie de cărți scrise începând cu 1972 de unul dintre cei mai inovatori artiști ai sec. al XX-lea, Bruno Munari. Prima carte este „Scufița Roșie” clasică, după care celelalte (Verde , Galbenă, Albastră și Albă) sunt variații creative pe tema primei, fiecare ilustrate în registrul de culoare respectiv.
„Scufița Verde” face parte dintr-o serie de cărți scrise începând cu 1972 de unul dintre cei mai inovatori artiști ai sec. al XX-lea, Bruno Munari. Prima carte este „Scufița Roșie” clasică, după care celelalte (Verde, Galbenă , Albastră și Albă) sunt variații creative pe tema primei, fiecare plasată într-un mediu diferit și ilustrate în registrul de culoare respectiv.
Primul volum al acestei lucrări de popularizare dedicate conflictelor între Dacia și Roma antică este în primul rând un regal vizual. Nu am nici pe departe cunoașterea necesară pentru a evalua conținutul științific, dar cuvântul înainte îmi este foarte pe plac. Autorul propune o „viziune proaspătă” asupra istoriei conflictelor daco-romane, „curățată pe cât posibil de balastul ideologic și naționalist” și fără a da speculația educată drept adevăr istoric. Lucrarea nu este adresată copiilor, de aceea am pus recomandarea de vârstă 15+.
Există oare pe lumea asta părinți nemulțumiți că fiul lor citește prea mult? Se pare că da, iată o problemă mai rar întâlnită, cu care șoricelul Horațiu se confruntă în stil personal. O carte de reverse psychology, cu ilustrații foarte expresive, în care copilul convinge părinții cât de grozav e să citești.
Poveste de prietenie între două creaturi complet diferite, dar mânate de dorul de aventură, cu un episod de salvare a unei balene eșuate datorită melcușorului mic dar isteț, totul în rimele vesele ale Juliei Donaldson și cu ilustrațiile superbe ale lui Axel Scheffler. O lume colorată, plină de neliniștea minunată a descoperirilor.
Minunată carte cartonată pentru degețele nerăbdătoare, cu butonele de apăsat și ascultat anumite instrumente muzicale în cadrul unor fragmente de muzică clasică. Face parte dintr-o serie cu ajutorul cărora micuții pot descoperi frumusețea muzicii (a se vedea foto finală). A fost mult iubită de Filip de la 1 an și 10 luni și până pe la 3 ani și jumătate, când a dat de Seria PACO
Ce fac trei șoricei albi, pe o hârtie albă, când pisica nu-i acasă, și pot astfel să se miște fără pericol? Se aruncă fiecare în câte un borcănel cu vopsea, convinși că este vopsea pentru șoricei. Iar când ies de acolo, ce să crezi? Picăturile de vopsea roșie, galbenă și albastră care curg de pe ei se amestecă una cu alta și… ce iese?