Micul meu de 3 ani și 7 luni a urmărit cu atenție și s-a distrat, dar a și înțeles ce se întâmplă. Poate pica la fix pentru copiii de vârsta aceasta, care își imaginează că sunt invincibili și pot face orice, chiar și lucruri despre care noi, adulții, știm că nu sunt încă în puterea sau abilitatea lor. Poate a contribuit la atitudinea curentă a micului meu, care încearcă tot felul de năzdrăvănii, se accidentează, se necăjește, dar după aceea încearcă din nou.
Două muște dintr-o lovitură: introducere în artă și dezvoltare cognitivă. De ce să nu desfășurăm activități de căutare în tablouri ale marilor maeștri? În timp ce căutăm ce ni se cere, vorbim puțin și despre ce vedem în general, despre culori, textură, stil, fără să ne propunem să reține nume pompoase, dar folosind la maximum abilitățile de diferențiere vizuală.
Dacă indivizii unei specii, rase etc se cunosc personal, unul pe altul, e mai greu ca speciile, rasele respective să facă război. Pildă ilustrată cu un pui de dragon și un pui de cavaler, care sunt crescuți știind că speciile lor se războiesc una cu alta, dar ajung în niște împrejurări haioase să se cunoască și devin prieteni. Pentru cel puțin 4 ani târzii.
Nu pot să spun că e printre favoritele noastre, pentru că avioanele nu sunt (încă) o pasiune, dar ilustrațiile sunt deosebite, premiate, printre altele, cu Medalia Caldecott 1984, iar povestea este una de perseverență dând în obsesie. Descrie cum Louis Blériot, inginer, tată de familie și om de afaceri de succes, a fost atins de microbul zborului, în perioada pionieratului acestuia, apoi încercările lui repetate și de multe ori eșuate de a construi mașinării de zbor și în final zborul său glorios în premieră deasupra Canalului Mânecii la 25 iulie 1909. Băiețelul meu a apreciat-o prima oară la 5 ani și 10 luni.
„Tărâmul de Odinioară”, într-o traducere liberă, este o altă poveste minunată scrisă și ilustrată de Elsa Beskow în 1923, pentru 3 ani târzii spre 4. Frații Kai și Kelly locuiau într-o cabană de la marginea pădurii (ca și Elsa Beskow) și adorau să se joace cu un trunchi vechi de copac, pe care și-l imaginau ba cal, ba dragon, ba crocodil. Într-o zi, după ce i-au atașat hățuri și aripi dintr-o umbrelă veche, ca să se joace de-a dragonul, au surpriza că trunchiul se ridică în aer cu ei și zboară departe, către Tărâmul de Odinioară. De aici începe aventura.
„Povestea lui Jack Îngheț” ne-a ținut ușor în suspans și ne-a și amuzat. Am citit-o la 6 ani fără două săptămâni, atunci am dat de ea, și totul a fost bine înțeles. Pe vremea când copacii s-au mutat de la întuneric, sus pe un deal luminos, iar creaturile fantastice locuind cu ei au fermecat pădurea, un băiețel găsit dormind la rădăcina unui copac îi salvează de goblini.
Mama și tatăl cărților despre trenuri, o enciclopedie de 317 pagini pentru împătimiții de la 7-99 de ani, de la DK, bogată în informații și ilustrații fantastice. Altceva nu mai am ce să spun.
Cărticică surprinzătoare, recomandată pentru 2-4 ani. Cartonată, poate fi lăsată în mânuțe neîndurătoare. De ce nu e o carte? Pentru că fiecare pagină dublă înfățișează pe toată suprafața ei ceva la care nu te aștepți. Refreshing pentru creierașe mici și mari. Noi ne uităm pe ea din când în când și acum. Pe la 2 ani târzii i-o arătam eu, după 3 ani și jumătate și-o lua el singur uneori și se amuza. Spre 5 ani și-a pierdut interesul.
Carte superb ilustrată, cu o poveste interesantă și amuzantă, care încearcă să explice originea numelor foarte scurte pe care le au chinezii, fără să corespundă însă realității (din câte am citit). Ne bucurăm amândoi că am citit-o, e cu totul altfel.
Atât aceasta, cât și a doua carte din serie, TROLUL FURIOS… NU MAI E FURIOS!? sunt cărți utile pentru ilustrarea autentică a modului în care cineva simte furia, cum se manifestă ea, cum îi afectează pe cei din jur, cum cei din jur trec peste ea în final, fără predici și limbaj elevat psihologic. Ilustrații frumoase și potrivite, cu detalii adiacente. Am citit-o împreună pe prima la 3 ani și jumătate, în primele 6 luni deseori, iar de pe la 4 ani o scoate el din raft și o „citește” singur uneori.
Aceasta este a doua carte din serie, ambele amuzante, utile pentru ilustrarea autentică a modului în care cineva simte furia, cum se manifestă ea, cum îi afectează pe cei din jur, cum cei din jur trec peste ea în final. Ilustrații frumoase și potrivite, cu detalii adiacente. Am citit-o pe aceasta pe la 4 ani și jumătate, o scoate singur de pe raft de multe ori. Ilustrează emoțiile și oferă câteva tehnici simple de control fără ca animăluțele să țină predici și să folosească limbaj elevat psihologic.
Ca toate cărțile marii autoare suedeze Astrid Lindgren, și aceasta debordează de autenticitate. Cartea are în prim-plan două dimensiuni: relația dintre două surioare; și consecințele unei acțiuni necugetate, întreprinse din mândrie - Lisbet se lasă pradă provocării aruncate de un prieten și, vrând să-i arate că și ea poate ce poate el, sfârșește prin a se pierde și a fi în pericol de a muri înghețată în mijlocul pădurii. Recomand cel puțin 5 ani pentru o bună înțelegere a tuturor situațiilor.
Cărticică simpatică despre ajutorul pe care ni-l dau prietenii atunci când vrem să ne îndeplinim un vis. Ilustrații plăcute, simple. Nu trebuie neapărat avută în bibliotecă, dar merită citită de câteva ori.
Cărticică de educație sexuală timpurie, al meu fiu de 4 ani și jumătate a înțeles foarte bine despre ce este vorba sau oricum părțile esențiale, pentru că acum câteva săptămâni (la aprox. 6 luni după prima citire) ne-a pus din senin o întrebare care era clar un follow-up: „cum ajung spermatozoizii de la tătic la mămică?”. Am dat un răspuns foarte simplificat despre mecanica lucrurilor și fără a oferi mai multe informații decât ceea ce ceruse.
Un album frumos, realist, despre toamnă și trecerea spre iarnă, cu tot ceea ce aduce ea. Nu are nicio poveste, este o descriere, o înșiruire de imagini superbe în care copiilor foarte mici li se poate ilustra cum natura și animalele se pregătesc de iarnă. După ce vede această carte, un copilaș de 3 ani spre 4 poate da fuga afară, cu un caiet și creioane colorate, să deseneze și el ce vede (alternativ, se poate sui cu ele într-un copac și nu-l mai dați jos de acolo). Spre 5 ani cred că deja își pierde din farmec, poate fi prea simplă pentru cititori inveterați.
Povestioara despre prietenii-insecte care împart proviziile iarna nu e ceva special, e aceeași din multe ale asemenea cărți, dar ilustrațiile sunt spectaculoase. Dacă ar fi să arăt unui copil de 3 ani o carte despre cum sunt lucrurile conectate sub pământ și ce transformări aduce iarna și apoi cum se trezesc toate primăvara, aceasta ar fi. Nu este o carte științifică, e o povestioară.
Despre iubirea dintre nepoți și bunici, nevoia organică a unora de alții. Cartea aceasta e atât de plină de duioșie și de iubire! Pentru băiețelul meu a fost terapeutică, cred, cât timp pandemia ne-a obligat să folosim mult comunicarea video online. De pe la 5 ani nu mai scoate cartea asta, dar înainte de 4 ani, când nu prea îi plăcea să vorbească online, o citeam des.
În traducere liberă „Sălbatic e vântul”, acesta este un album în care textul visător pălește în comparație cu imaginile incredibile ale drumului vântului prin lume. „Lockdown work”, mărturisește autorul pe coperta interioară, lucrare creată în timp ce corona „sufla peste omenire ca un vânt amar” și aveam nevoie să ne reamintim că există atâta frumusețe pe lume.
Cartea, pe care am găsit-o doar în engleză deocamdată, ne invită în lumea animalelor. E o povestioară fermecătoare despre Woody și Little Pip, două ghinduțe, băieții familiei Ghindă, care o taie de acasă într-o aventură și, după o boacănă, sfârșesc prin a trebui să îndeplinească sarcina de a împărți bărbi proaspăt spălate piticilor din pădure. Între timp, Hazel, fetița familiei Alună, pleacă în căutarea lor, ascunsă în coada stufoasă a domnului Veveriță (acesta trimis de mama băieților). Mici aventuri ale ființelor din pădure, care încălzesc sufletul și fac pe micuți să chicotească și să zâmbească încântați. În subtext, mesajul că dacă o tai de acasă fără să știe părinții, poți să dai de necaz.
