Poveste despre dezvoltarea identității, care nu corespunde recomandărilor stelare, în opinia mea. În primul rând, nu mă împac cu ilustrațiile acestea. E ceva bizar la expresia fețelor, ca și în cazul leului Amedeu din cărțile cu Apolodor, o față încremenită în cazul Narei, mereu aceeași, lipsită de emoție. În al doilea rând, se pare că i-am citit-o mult prea devreme (la 4 ani și 5 luni, după recomandarea editurii) pentru nivelele mai profunde. Pentru 4 ani, primul nivel de înțelegere al cărții e banal, nu a mai cerut-o a doua oară. Poate mai târziu, când va citi singur, iar atunci va putea pătrunde și sensurile mai profunde.

Mai mult

Simpaticul domn țap Zăpăcilă (în engleză i s-a spus „Clutterbuck”, nu știu însă cât de potrivit, față de limba originală), care împreună cu porcușorul său de Guinea Guiț, au o rutină foarte clară de somn, se trezește noaptea fără să-și dea seama și umblă prin oraș, băgându-se în tot felul de încurcături. Nimeni nu îndrăznește să-l trezească, de teamă să nu-l șocheze. Noi am citit-o pe la 5 ani și 10 luni. Poate ne-am fi amuzat mai mult la o vârstă mai mică.

Mai mult

Esențialul despre planeta Pământ și locuitorii ei, pentru copiii de peste 4 ani (altfel nu pot încă să aprecieze multe dintre imaginile din spațiu și alte explicații), scrisă și ilustrată în stilul binecunoscut de maestrul Creioanelor colorate. Este o încercare foarte reușită de a explica celor mici de tot care sunt lucrurile cele mai importante despre viața pe Pământ. Poate fi folosită și pe post de primă enciclopedie, pentru că desenele sunt mult simplificate.

Mai mult

În sfârșit, una din puținele cărți în care copilului i se transmite că uneori avem nevoie să fim supărați, iar cei din jurul nostru ar fi bine să ne lase în pace și să nu ne irite cu tot felul de soluții. Noi am ajuns la ea la 4 ani și 8 luni, dar putea să rezoneze și mai devreme.

Mai mult

O bucățică de copilărie pe care o recunoaștem cu toții, părinți și copii, noi din amintiri, ei din prezent. Cine nu a căutat o ascunzătoare bună, în care să se refugieze de frați, ca eroina din carte, sau de un părinte sau bunic (care mă chemau la masă) sau pur și simplu de dragul de a se ascunde?

Mai mult

Familia Șoricel pornește cu rucsacuri în spate spre inima pădurii, în căutarea unei căsuțe potrivite. Adorăm această serie!!! În opinia mea, sunt pe lista obligatorie pentru 2-4 ani. Ilustrațiile măiestre dezvoltă gustul pentru imagini de calitate, textul puțin și nesemnificativ face cărțile accesibile în orice limbă, cei 14 șoricei au toți nume (asta l-a cucerit pe al meu fiu) și pot fi asociate cu hainele pe care le poartă, un excelent exercițiu de diferențiere vizuală și antrenare a memoriei.

Mai mult

De posedat măcar pentru ilustrații, cu totul speciale. La 4 ani și 6 luni, băiețelul meu a văzut doar partea simplă, drumul frunzei din copac, toamna, în bătaia vântului, prinsă în roțile unei biciclete, luată de un copil și prinsă în coronița lui. Nu l-a atras în mod special, dar a luat-o de câteva ori singur din bibliotecă. Nu pot spune la ce vârstă va reuși să vadă substratul poveștii, poate 8-10?

Mai mult

Colecție de povestiri de câte 7-8 pagini, cu ilustrații banale la câte 2-3 pagini, unele pentru cititori de cel puțin 4 ani, altele pentru 5 ani. Cartea este pentru cine agreează stilul didactic, în care se țin predici prin intermediul personajelor sau de către vocea autorului. Noi am citit numai primele două povestiri.

Mai mult

Viscol și săniuș într-o zi cu ninsoare din viața familiei Șoricel, dar și jocuri de societate și gogoși calde. Adorăm această serie!!! În opinia mea, sunt pe lista „obligatorie” pentru 2-4 ani. Ilustrațiile măiestre dezvoltă gustul pentru imagini de calitate, textul puțin și nesemnificativ face cărțile accesibile în orice limbă, cei 14 șoricei au toți nume (asta l-a cucerit pe al meu fiu) și pot fi recunoscuți după hainele pe care le poartă, un excelent exercițiu de diferențiere vizuală și antrenare a memoriei.

Mai mult

Ne-au amuzat toate în cartea aceasta, de la istețimea porcușorului, până la răsturnarea de situație din final sau mai bine zis, surpriza, care îl face pe monstrul în chestiune simpatic și vulnerabil. Cartea capturează într-un mod amuzant și nedidactic tentațiile copilăriei, consecințele care pot apărea uneori ca urmare a neascultării părinților, dar și cât de important e să punem totul în perspectivă. La final, eroul nostru e salvat din întâmplare de consecința neplăcută și înțelege că uneori e bine să îți asculți părinții. Ca să fie înțeleasă bine și fără explicații, recomand 4 ani târzii spre 5.

Mai mult

Alături de cărțile lui Hervé Tullet, cărțile lui Eric Carle contribuie esențial, prin conceptul lor inteligent și interactiv, la dezvoltarea cognitivă a micuților. Aceasta anume este probabil cea mai faimoasă în lumea largă, reeditată, făcută po-up, ecranizată etc., datorită diverselor abilități pe care le antrenează: exersarea numărătorii de la 1 la 5, învățarea zilelor săptămânii, antrenarea memoriei, numirea unor fructe, legume și a altor alimente, totul pe fondul poveștii despre ciclul de viață al fluturelui.

Mai mult

Una dintre minunatele cărți ale Elsei Beskow, scrisă în 1932 și tradusă în limba română, este despre relația dintre doi prieteni, zâna și spiridușul Kotte, cam neastâmpărat și mereu pus pe șotii. Zâna, căreia îi plăcea mult să danseze și să descopere minunățiile din pădure, dă într-o zi de ceva mare, rotund și portocaliu. Ce să fie oare? Un ou al soarelui, crede zâna. Băiețelul meu a adorat această carte între 3 ani și jumătate și 4 ani. Bineînțeles că a găurit nenumărate portocale ca să bea și el suc cu paiul direct.

Mai mult

Cărticică de suflet, citită și apăsată de sute de ori, de la 1 an și 10 luni, până pe la 4 ani și jumătate micul meu a scos-o singur din bibliotecă cel puțin o dată pe săptămână, în sau extra sezon. Am ajuns la cărți mai frumoase și complexe de Crăciun, dar pe asta o scotea cel mai des. E clar o asociere emoțională și nu am mai cumpărat altele sonore despre Crăciun pentru că așa îi plăcea asta încât nu a mai fost cazul. Ilustrațiile sunt simple, ca pentru prima vârstă, cu butonel de apăsat pe fiecare pagină pentru un fragment de cântecel de sezon sau alte sunete.

Mai mult

Tradusă în limba română la Cartea Copiilor în 2017, cartea a fost scrisă în 1912 și poate fi folosită pentru a arăta copiilor de astăzi cât de greu se obțineau lucrurile odată. Nu știu însă cât vor putea să rezoneze mulți dintre copii cu toate cele prin care trece băiețelul Pelle pentru a obține un costum nou de haine.

Mai mult

Carte înduioșătoare care merită citită mai ales de către părinți: fiți îngăduitori cu copiii voștri care trec prin faza colecționării de diverse (în acest caz pietre), ei învață de fapt să fie grijulii și iubitori. Copiii se pot simți validați și se pot recunoaște în cățelușul Aston. Toți părinții au avut, au sau vor avea un Aston acasă. Ilustrațiile sunt aparte și expresive.

Mai mult

Toate bune și frumoase, vedem morala cu ușurință (e frumos să împarți cu alții ce ai), ilustrații drăguțe și haioase, dar finalul e foarte grăbit și suntem plesniți în față cu morala, direct și fals, într-un mod care nu se întâmplă în realitate la vârsta căreia îi este adresată cartea.

Mai mult

Alături de cărțile lui Hervé Tullet, cărțile lui Eric Carle contribuie esențial, prin conceptul lor inteligent și interactiv, la dezvoltarea cognitivă a micuților. Aceasta ajută la exersarea numărătorii de la 1 la 10 prin asocierea unui număr de pătrate negre cu numărul corect de fructe.

Mai mult

Of, of, of, ce carte înduioșătoare, cât de drăgălași sunt puiuții de bufniță! Mai ales Nic, cel mai mic. Cartea ne-a ajutat pe la 2 ani și 6 luni să depășim anxietatea de separare de orice fel: să rămână el la grădiniță, să îl scoată altcineva la plimbare, să plec eu la cumpărături etc. O cerea mult, era singurul indiciu că simțea că are nevoie de ea. Vedea acolo, probabil, cum e ok să fii îngrozit că ești singur și că mama a plecat, dar și că mama vine mereu înapoi. După vârsta de 3 ani și jumătate n-am mai scos-o din bibliotecă, stă acum în mica bibliotecă a „cărților pentru bebeluși”.

Mai mult

O continuare a faimoasei cărți GRUFFALO , tot în rime, la fel de isteață ca prima, dar mai duioasă. Povestea se desfășoară în atmosferă de iarnă, așa că merge păstrată pentru sezon, ca pauză binevenită între cărțile despre Moș Crăciun. Recomandarea editurii Macmillan este 2-4 ani, dar nouă ne-a mers după 4 ani, ca și GRUFFALO. Am încercat mai devreme și micul meu nu a înțeles cum l-a păcălit șoricelul pe Gruffalo și nu s-a amuzat prea tare. Cartea are mai mult farmec dacă prima a fost citită înainte.

Mai mult

Face parte din seria MES DOCS animés, o serie de micii enciclopedii în limba franceză pentru 3-6 ani, pe care noi am început să le citim pe la 2 ani târzii, când interesul pentru prima serie de enciclopedii, „Mes petits… à toucher”, a început să scadă. Aceasta anume ne prezintă o mulțime de lucruri de bază despre Egiptul antic.

Mai mult