În traducere liberă „Marea carte a meseriilor”, aceasta e o carte minunată, cu text atât de puțin și nesemnificativ încât nu contează în ce limbă o găsiți. Nu cunosc deocamdată o carte mai potrivită decât aceasta pentru o primă prezentare a diverselor ocupații, cu ilustrațiile surrealiste ale marelui Eric Puybaret, detalii amuzante și bogăție a expresiilor (uitați-vă cu atenție la expresiile din ochii și de pe fețele tuturor, chiar și ale animalelor).
Slăbuță pentru categoria funny din care se vrea a face parte. Ușor haioasă, nimic deosebit. Ilustrațiile sunt mai bune decât textul. Cinci vikingi pornesc în căutarea unui Yeti pentru a lua blană din care să le fie tricotați chiloți călduroși.
Aceasta a fost prima noastră carte despre spațiu, nu am găsit la vremea aceea ceva atât de simplu în limba română. O recomand pentru simplitatea explicațiilor, colorit, plus e plasticată, deci rezistă mânuțelor prea entuziaste și vărsătoare de diverse lichide. În același timp, e foarte completă și interesantă, ca toate din serie.
Face parte din seria MES DOCS animés, o serie de micii enciclopedii în limba franceză, recomandate pentru 3-6 ani, pe care noi am început să le citim pe la 2 ani târzii, când interesul pentru prima serie de enciclopedii, „Mes petits… à toucher”, a început să scadă. Aceasta anume familiarizează copilul cu lumea grădiniței. La un an după ce a mers efectiv acolo, nu a mai fost interesat de carte (adică după 3 ani și jumătate).
Parte din seria de micii enciclopedii în limba franceză MES DOCS animés pentru 3-6 ani, ne învață o mulțime de lucruri de bază despre șantiere și construirea unui cartier. Am început să le citim pe la 2 ani târzii, când interesul pentru prima serie de enciclopedii, „Mes petits… à toucher”, a început să scadă. Still going strong la 5 ani, în paralel cu enciclopedii mai complexe.
Cartea noastră favorită despre culori, care le prezintă într-un mod foarte original, ca parte esențială a însăși istoriei lumii, iar la final ne lasă impresia clară că lumea ar fi săracă fără atâtea culori diferite. Am citit-o la 4 ani și de multe ori după aceea, am recitit-o chiar si aproape de 7 ani.
Am descoperit-o prea târziu, puștiul de 4 ani și 7 luni a parcurs-o rapid o dată și, când l-am întrebat dacă nu mai vrea să ne uităm împreună pe ea, mi-a răspuns că „știe deja cum sunt frunzele și toamna”. I-am lăsat-o la dispoziție în bibliotecă încă vreun an, în speranța că-l va atrage, dar a devenit tot mai simpluță pentru el.
Face parte din seria MES DOCS animés, o serie de micii enciclopedii în limba franceză, recomandate pentru 3-6 ani, pe care noi am început să le citim pe la 2 ani târzii, când interesul pentru prima serie de enciclopedii, „Mes petits… à toucher”, a început să scadă. Aceasta anume ne învață o mulțime de lucruri de bază despre pompieri.
Prima carte despre trenuri, citită pe la 3 ani și jumătate. Microbul nu a lovit atunci, pe vremea aceea motocicletele erau încă la putere. Trenurile au atins apogeul pe la 5 ani și jumătate. Cărticica aceasta, comandată pe amazon.fr, avea tot ce trebuie: suficient de simplă, suficient de informativă, fără scene prea detaliate sau aglomerate, text puțin. Povesteam mult pe marginea imaginilor, ne imaginam ce caută fiecare la gară, unde merge.
Isteață tare și amuzantă, pe ideea împrietenirii copiilor cu proverbialul lup. Autorul ne propune o variantă potrivit căreia poveștile sunt vii, personajele colaborează ca actorii de teatru să le facă mai atrăgătoare pentru copii. Cartea ne spune de unde e posibil să fi provenit lupul care a ajuns în final în „Scufița Roșie”. Nu știu cât înțelege micuțul meu de 4 ani și jumătate, clar îi place și o recitim din când în când. Dar faptul că a trebuit să explic catch-ul final mă face să cred că i-am arătat-o mult prea devreme.
Cartea aceasta m-a atins profund, mai mult pe mine, decât pe micul meu cititor, deocamdată. Ajută în special copiii care pleacă împreună cu părinții să trăiască în altă țară decât cea în care s-au născut și/sau a cărei limbă o vorbesc. Ilustrațiile sunt prețioase și se complementează cu textul extraordinar. Ajută și pe copiii care sunt în propria țară să înțeleagă cum se simt colegii lor imigranți care nu le vorbesc încă limba și se simt izolați.
Prima noastră enciclopedie despre viețuitoarele marine, pe care am găsit-o când Filip avea 1 an și 10 luni. Face parte dintr-o frumoasă serie de prime enciclopedii, cu părți tactile superb executate (începând cu titlurile de catifea), într-o franceză facilă. Sigur, trebuie traduse denumirile vietăților, dar vasta majoritate sunt cunoscute și se deduc din imagine.
Prima noastră enciclopedie despre lumea ghețurilor, pe care am găsit-o când Filip avea 1 an și 10 luni. Face parte dintr-o frumoasă serie de prime enciclopedii, cu părți tactile superb executate (începând cu titlurile de catifea), într-o franceză facilă. Sigur, trebuie traduse denumirile vietăților, dar vasta majoritate sunt cunoscute și se deduc din imagine.
Această enciclopedie, cu 7 pagini duble, în care am cunoscut și admirat primele insecte, a fost a doua favorită la vârsta de 2 ani, după MES PETITS PONEYS A TOUCHER . Am găsit-o când Filip avea 1 an și 10 luni. Face parte dintr-o frumoasă serie de prime enciclopedii, cu părți tactile superb executate (începând cu titlurile de catifea), într-o franceză facilă. Sigur, trebuie traduse denumirile vietăților, dar vasta majoritate sunt cunoscute și se deduc din imagine.
Una dintre primele enciclopedii, parte a unei serii, a fost de departe favorita micului meu pe la 2 ani. Are 7 pagini cartonate duble, am citit cartea asta de atâtea ori într-o zi și luni în șir încât a fost o plăcere să văd cum am pornit de la o pagină-două la o citire și am sfârșit cu toată cartea.
Încă o carte sensibilă și cu totul specială, care tratează nedidactic și subtil problema morții cuiva drag, înțeleasă mai bine de copii de la 5 ani în sus. Face parte din colecția noastră de cărți pe acest subiect, alături de CYPARISSUS , SUPA BUNICULUI și ÎNTRE CER ȘI MARE .
În această carte, familia Șoricel (Bunica, Bunicul, Tata, Mama și 10 frățiori și surioare: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Merișor, Bujor, Brândușa, Romanița și bebelușul Ghiocel) pregătește un ospăț din bunătățile pe care le oferă pădurea. Adorăm această serie!!!
În traducere liberă „Lumea animalelor lui Milo în alb-negru”, cărți cartonate precum aceasta sunt potrivite în primele luni de viață, datorită contrastelor puternice.
Ilustrații banale și povestioare plictisitoare despre o fetiță, fan al doctorului Aumădoare, care înțelege în secret limba animalelor și care își dorește mai mult decât orice să fie medic veterinar. Fiecare din cele trei cărți (CĂSUȚA DIN COPAC, MUSAFIRI FĂRĂ VESTE ȘI PACIENTUL PLOUAT) conține 3 povestioare după același tipar - Mira găsește singură sau împreună cu prietena ei un animăluț rănit sau bolnav și îl vindecă sau, folosindu-se de darul ei de a vorbi cu animalele, identifică ce e în neregulă și cheamă veterinarul în ajutor.
Cine poate să ne explice mai autentic cum stă treaba cu Moș Crăciun decât talentatul autor finlandez Mauri Kunnas? Direct din Laponia finlandeză sosește la noi minunat ilustrata, detaliata, vesela povestire despre satul lui Moș Crăciun și viața de acolo, de la poalele muntelui Korvatunturi. Una din cărțile de avut în bibliotecă pe acest subiect.